Don't worry, be happy!

Viata este simpla, oamenii o complica.

Toti oamenii au probleme, insa fiecare reactioneaza diferit. Se spune ca cel mai bun prieten esti chiar tu, dar oare, uneori, nu ai nevoie si de altcineva care sa iti fie alaturi? Si ce se intampla atunci cand persoanele pe care te bazai, nu iti sunt alaturi asa cum ai avea nevoie? Ramai singur. Si e uimitor cat de repede iti poti reveni si singur, atunci cat iti propui asta.

Nu are rost sa iti faci griji, nu are rost sa complici lucrurile. E bine sa iei viata exact asa cum este ea si sa nu ai asteptari de la nimeni si de la nimic. Fii tu exact asa cum vrei, cand vrei, unde vrei si cu cine vrei. Fara asteptari. Doar soarta!

Intrebare intrebatoare

Dragoste sau sex?
Vechea intrebare. Noi conceptii. Aceleasi raspunsuri.

Zilele astea, in timpul melancoliei de dupa mare, atunci cand plictiseala face ce vrea din om, mi-a venit in minte aceasta intrebare. Care e diferenta? Exista diferenta? Conteaza ce e sau conteaza doar ca e? Pana la urma, privind fizic problema e cam aceeasi chestie, numai ca poate fi formulat mai dragut sau mai putin dragut. Este important cum numim acest lucru? Conteaza asa mult cuvintele? Daca da, de ce?

Privind la rece totul... Tu fata, el baiat. Amandoi tineri, amandoi plin de hormoni. Insa fata vrea sa ii spuna dragoste, iar baiatul "sex"....sau cu putina indulgenta "dragoste la nivel redus"...asta daca e un tip mai sincer. De ce exista diferenta asta in exprimare? De ce fetele viseaza la printul de pe calul alb care sa vina la ele sa le spuna dulcegarii?
Oare baietii sunt chiar atat de porci sau doar sunt realisti? [ma rog, ma refer la acei baieti care au ceva in cap, nu la exceptiile putin neplacute]. Majoritatea fetelor din ziua de azi sunt constinte ca probabilitatea de a ramane pe viata cu primul baiat care le-a atins este foarte, dar foarte mica. Si totusi, cer sa fie iubite, desi stiu si ele ca nu este o iubire adevarata. Intrebarea care apare aici: De ce vor fetele sa fie mintite?...
Si...de ce vor baietii sa minta?
Oare ar trebui apreciati acei baieti care nu zic "te iubesc", insa arata ca tin la tine si pe care stii ca te poti baza?

Se spune ca majoritatea primelor experiente se intampla in liceu, in timpul adolescentei, pana in varsta de 20 de ani. Si aici ma refer la lucruri precum primul prieten, primul sarut, prima tigara, prima betie, inceperea vietii sexuale, prima cearta serioasa cu parintii, prima vacanta fara parinti si asa mai departe. Majoritatea sunt lucruri facute din curiozitate,din dorinta de adrenelina etc. Pana la urma suntem niste copii, unii care se maturizeaza, nu care sunt maturi. Si daca nu suntem inca maturi de ce cerem cuvinte, fapte, pe care, pana la urma nu le putem percepe asa cum ar trebui? De ce ne comportam ca niste copii de gradinita care inceteaza din plans atunci cand li se promite o bomboana?
De ce vrem cuvinte si fapte mari daca noi suntem atat de mici?

Revenind oarecum la intrebarea intiala...Daca e tinem cont de spun "batranii" nostri, dragoste adevarata e doar atunci cand e cu acea persoana alaturi de care vei ramane toata viata. Corect, insa noi atunci ce ar trebui sa facem? Sa rabdam pana cand va aparea acea persoana sau sa o cautam noi, savurand si putin din placerile vieti?
Ar trebui cumva condamnati acei tineri care incearca sexul si cauta dragostea? Ar trebui ei sa astepte dragostea si abia dupa aia sa incerce sexul? Sau, cine stie....poate exista o cale de mijloc...

Oare societatea ce apreciaza mai mult: "sex" sau "dragoste"? dar noi...care dintre astea doua le vrem mai mult, acum, adolescenti fiind?