Un post despre ceva.

de ce atunci cand crestem simtim nevoia de a ne departa de cei care ne-au crescut? de ce simtim nevoia de a ne gandi numai la noi?de ce simtim nevoia de a-i pune pe primul loc pe altii, cand stim clar ca oamenii vin si pleaca, familia ramanand mereu acolo alaturi de noi?de ce incercam sa ne consideram "maturi" datorita acestor fapte, cand de fapt noi nu devenim decat din ce in ce mai egoisti...?

acum ,cand esti adolescent...nu mai simti nevoia sa iti vizitezi bunici, sa vorbesti cu ei la telefon....nu mai simti nevoia sa vorbesti la fel de des ca inainte cu parintii tai, sa o intrebi pe mama ta cum se mai simte, daca mai are nevoie de ceva... de ce nu o ajutam la curatenie? de ce, pe langa faptul ca o ignoram, ne mai si suparam pe ea atunci cand ne interzice ceva, care pana la urma este spre bine nostru, al educatiei noastre?

de ce nu stim sa apreciem lucrurile si persoanele atunci cand trebuie? de ce devenim constienti de importanta lor doar atunci cand dispar din viata noastra? de ce ne pare rau ca nu am fost, cat si cand a trebuit,alaturi de cineva doar atunci cand este deja prea tarziu?
pentru ca suntem niste egoisti, niste egocentrici, nici materialisti. de aia! pentru ca societatea ne schimba mentalitatea. pentru ca sociatatea ne manipuleaza. pentru ca acum nu esti "cool" daca iti iubesti familia si mai si arati lucrul acesta. acum esti "cool" daca iti consideri prietenii cele mai importante persoane din viata ta, cand stii si tu ca nu poti fi sigur 100% ca iti vor fi alaturi si peste 5-10 ani.si nu, nu neg importanta prietenilor, ci doar o sustin pe cea a familiei, care este mult mai mare.

sa fim seriosi. cat la suta dintre adolescentii zilelor noastre isi pupa parintii inainte de culcare? cati dintre adolescentii din ziua de astazi saruta mana bunicilor drept multumire? cati dintre noi, adolescentii, isi mai respecta familia asa cum ar trebui?....sincer, nu cred ca este o pondere foarte mare a acestor oameni. insa cei care fac acest lucru trebuie apreciati. pentru ca ei vor norocosi. mult mai norocosi decat cei care sunt nepasatori la gandurille si faptele bune, de zi cu zi, pe care le fac parintii, respectiv bunicii pentru noi...si aceasta nu sunt fapte prea mari, ci maruntisuri, care se tot aduna si raman acolo,undeva.

ar trebui sa fim mult mai atenti la ceea ce facem, la ceea ce gandim si la cum ne comportam cu familia noastra. ar trebui ca dupa ce inchidem calculatorul sa nu ne trantim in pat, ci sa mergem in camera parintilor, sa ii luam de mana, sa ii pupam pe frunte si sa le multumim ca ne-au crescut si ca ne-au facut ceea ce suntem astazi.
insa, desigur, nu vom face asta, pentru ca lasam societatea sa ne manipueze in continuare. noi suntem mult prea "tari" pentru porcarii siropoase de genul.

Eram atunci...

Era vara si era dimineata. Eram eu si tu. Eram noi, noi amandoi...
Era mana ta ce o strangeam si era mana mea ce era stransa puternic de mana ta.Era imbratisarea ta ce ma tinea calda si erau saruturile tale dulci ce ma faceau sa zambesc. Era marea ce ma ducea cu gandul departe, dar era vantul ce ma aducea langa tine. Erau mangaierile tale ce ma faceau sa ma simt iubita. Eram eu, ce nu ma temeam pentru ca stiam ca voi fi in siguranta langa tine. Era privirea ta blanda ce nu o pot uita. Erau ochii tai verzi ce ma priveau si ma faceau sa ma simt frumoasa. Eram eu ce nu vroiam sa cred ca putea dura. Eram eu cea nepasatoare si ai fost tu cel afectat. Eram noi, atunci, candva...in aceea dimineata.

Acum sunt eu, cu gandurile mele.Sunt eu cea care iti duce dorul cand este deja prea tarziu.

Eu tu noi

Eu sunt, tu esti, el/ea este, voi sunteti, ei sunt.
Eu ajut, tu primesti, el/ea se bucura, voi radeti, ei zambesc.
Eu privesc, tu uiti, el/ea observa, voi ignorati, ei danseaza.
Eu vreau, el/ea vrea, voi vreti, ei vor.
Eu exist, tu existi, el/ea exista, voi existati, ei exista.

noi (unde) suntem?
noi (cand) ne imbratisam?
noi (cum) ne vedem?
tu vrei? noi vrem?

dar
noi existam?

Asa

nebunie spirit viata rasete galagie distractie joc nepasare alb ger familie cantec confuzie perfect
Iarna.
iubire intrebare noutate furie parfum fluturi cearta nedreptate dezamagire surpriza comfort ploaie orgoliu
Primavara.
zambet oboseala gol soare speranta amar dorinta lacrimi suflet umar cald apa betie rasarit naivitate concurs nisip prietenie multumire
Vara.
indiferenta obisnuit asteptari gri incercari reusite incredere evadare fum fapt uitare nimic
Toamna.
rana foc povara durere otrava depresie departe copil furtuna singur dor lumina
Sfarsit.
punct inceput rosu eu tu noi actiune Viitor


Vama - 117 ani infinit
Asculta mai multe audio Diverse »