Pauza de tigara, in care uit de tine, de trecut, de drame, de ce am vrut candva, de ce am avut atunci si ce am acum. Uit si de faptul ca timpul trece, ca nimic nu mai e la fel, ca anilor mei le se adauga in fiecare an inca unul, de parca nu mi-ar fi de ajuns cati am acum. Uit ca sunt intr-o lume in care se promoveaza gandirea limitata, in care e bine ce e rau si e rau ce e bine, in care totul e in graba si abia avem timp sa inspiram.
Pauza de tigara, in care totul devine gri, in care soarele se raceste, iar luna se incalzeste. Noaptea devine zi, iar ziua dispare. Oamenii devin animale, iar animalele obiecte. Apa se evapora, iar pamantul se topeste. Caldura devine frig, iar noi inghetam, in suflete. Gandurile dispar, urechile se astupa, ochii se inchid si incepem sa vorbim fara sens, pentru noi, pentru ceea ce am fost candva si ceea ce suntem acum.
E pauza de tigara, in care totul se scurge intr-o gaura, iar oamenii zboara. E pauza de tigara, in care viata devine moarte, iar moartea dispare.
