unii oameni se plictisesc zi de zi, altii fac anumite lucruri doar pentru ca "asa trebuie" si uita de plictiseala, altii se distreaza incontinuu incercand sa traiasca viata din plin, iar unii sunt ocupati tocmai pentru ca nu stiu ce sa faca si in loc sa piarda timpul planuind, incearca sa profite de el facand cat mai multe lucruri...pentru ca nu stiu daca sa isi aleaga viitorul cu inima sau cu mintea, de aceea le imbina pe toate. incearca sa evite sa priveasca totul intr-o singura culoare. ei le combina...si printre acesti oamnei ma aflu si eu.
imi place viata, imi place ca am trait pana acum, ma bucur ca nu m-am plictisit, ma bucur ca nu am facut lucrurile doar pentru ca "trebuie" facute, ci le-am facut pentru ca am simtit eu ca eu le vreau asa. si a fost bine. si inca este bine...pentru ca simt locul ce il ocup in sociatate imi apartine, chiar daca e mic, stiu ca este al meu si sunt fericita cu si datorita lui.
dar acum, ma maturizez si incep sa ma gandesc la viitor, la ceea ce vreau sa fac toata viata. mi-am ales o cale pe care sa merg, dar fix cand ma incredeam cel mai mult in ea am inceput sa ma gandesc la ce imi place mie. am descoperit ceea ce stiam deja, si anume ca imi place teatrul, dansul, muzica, pictura, literatura...(arta), ca sunt innebunita dupa anumite culturi straine, ca imi place sa fiu si nonconformista si conformista in acelasi timp. greu de explicat si e si mai greu de inteles.
simt ca nu imi ajunge o viata ca sa fac tot ce imi place. simt ca viata este prea scurta si eu nici macar nu am inceput-o cu adevarat. abia acum imi hotarasc viitorul. si nu mai stiu ce vreau, ce sa aleg. nu mai stiu ce imi place. nu mai stiu ce, cum si cu ce gandesc. nu stiu care este mai puternica: inima sau mintea. nu am de unde sti ce imi va placea sa fac peste 10,20 de ani, de aceea imi este frica de viitor si de hotararile pe care le voi lua, pentru ca nu vreau sa gresesc. de ce viitorul trebuie sa fie important? de ce trebuie sa avem o singura viata? unde a disparut mitul cu cele 9 vieti ale omului? oare chiar exista acele vieti? si daca da, de ce nu stim de ele? de ce nu ne putem bucura de ele? de ce trebuie sa fim nevoiti sa alegem o singura cale? de ce e asa si nu e altfel?
oare pentru ca exista timpul si oameneii din jurul nostru, oare pentru ca avem o gandire limitata? pentru ca nu reusim sa ne cunoastem indeajuns de bine? oare pentru ca suntem oameni?
nu....este asa, pentru ca asa fost scris.
