marți, 20 ianuarie 2009

Un post despre ceva.

de ce atunci cand crestem simtim nevoia de a ne departa de cei care ne-au crescut? de ce simtim nevoia de a ne gandi numai la noi?de ce simtim nevoia de a-i pune pe primul loc pe altii, cand stim clar ca oamenii vin si pleaca, familia ramanand mereu acolo alaturi de noi?de ce incercam sa ne consideram "maturi" datorita acestor fapte, cand de fapt noi nu devenim decat din ce in ce mai egoisti...?

acum ,cand esti adolescent...nu mai simti nevoia sa iti vizitezi bunici, sa vorbesti cu ei la telefon....nu mai simti nevoia sa vorbesti la fel de des ca inainte cu parintii tai, sa o intrebi pe mama ta cum se mai simte, daca mai are nevoie de ceva... de ce nu o ajutam la curatenie? de ce, pe langa faptul ca o ignoram, ne mai si suparam pe ea atunci cand ne interzice ceva, care pana la urma este spre bine nostru, al educatiei noastre?

de ce nu stim sa apreciem lucrurile si persoanele atunci cand trebuie? de ce devenim constienti de importanta lor doar atunci cand dispar din viata noastra? de ce ne pare rau ca nu am fost, cat si cand a trebuit,alaturi de cineva doar atunci cand este deja prea tarziu?
pentru ca suntem niste egoisti, niste egocentrici, nici materialisti. de aia! pentru ca societatea ne schimba mentalitatea. pentru ca sociatatea ne manipuleaza. pentru ca acum nu esti "cool" daca iti iubesti familia si mai si arati lucrul acesta. acum esti "cool" daca iti consideri prietenii cele mai importante persoane din viata ta, cand stii si tu ca nu poti fi sigur 100% ca iti vor fi alaturi si peste 5-10 ani.si nu, nu neg importanta prietenilor, ci doar o sustin pe cea a familiei, care este mult mai mare.

sa fim seriosi. cat la suta dintre adolescentii zilelor noastre isi pupa parintii inainte de culcare? cati dintre adolescentii din ziua de astazi saruta mana bunicilor drept multumire? cati dintre noi, adolescentii, isi mai respecta familia asa cum ar trebui?....sincer, nu cred ca este o pondere foarte mare a acestor oameni. insa cei care fac acest lucru trebuie apreciati. pentru ca ei vor norocosi. mult mai norocosi decat cei care sunt nepasatori la gandurille si faptele bune, de zi cu zi, pe care le fac parintii, respectiv bunicii pentru noi...si aceasta nu sunt fapte prea mari, ci maruntisuri, care se tot aduna si raman acolo,undeva.

ar trebui sa fim mult mai atenti la ceea ce facem, la ceea ce gandim si la cum ne comportam cu familia noastra. ar trebui ca dupa ce inchidem calculatorul sa nu ne trantim in pat, ci sa mergem in camera parintilor, sa ii luam de mana, sa ii pupam pe frunte si sa le multumim ca ne-au crescut si ca ne-au facut ceea ce suntem astazi.
insa, desigur, nu vom face asta, pentru ca lasam societatea sa ne manipueze in continuare. noi suntem mult prea "tari" pentru porcarii siropoase de genul.

3 comentarii:

Ozana spunea...

muresan.ozana: nu, nu o sterge
muresan.ozana: ca sa ma uit de fiecare data
muresan.ozana: cand simt ca...
muresan.ozana: nu mai pot asa.



asa=nu conteaza cum, nu in cazul meu, ci in cazul vostru.

Vlad Bolocan spunea...

ei las' ca ne obliga ei sa facem curatenie si toate alea.
o fi fost familia un punct de reper in viata rurala,acum nu mai e.si din ce ai spus tu dar sunt si parinti multumiti care parca vor sa scape,doar dandu-le multi bani la copii si gata.Nu-s doar copii singuru factor rau.Ultima parte,da mi se pare ceva siropos,chit cai face pe ei sa se simta mai bine :-??.Oricum daca parintii siar aloca timpul sa ne cunoasca siar da seama ca tinem la ei si la ce tot fac ei,desi ne ascundem dupa un scut.

Ioana spunea...

pai, asta este si faza...ca poate in anumite situatii nu ar fi bine sa ne ascundem dupa acest scut si poate ca ar trebui, uneori, sa ne dam frau liber sentimentelor, pentru ca de cele mai multe ori se merita.

desigur, exista si exceptii, insa eu nu vorbec despre ele.